SCURT ISTORIC

Comuna Scundu se bucură de prezența a 4 unități de învățământ:

Școala Blejani cu clasele I-IV și grădiniță;
Școala Scundu cu clasele I-VIII și grădiniță;
Școala Avramești cu clasele I-VIII și grădiniță;
Grădinița din satul Crângu.

Vă prezentăm în continuare cum au luat ființă și cum au funcționat de-a lungul timpului școlile de pe raza comunei Scundu, în ordine cronologică:
1839 – se înființează prima școală în satul Pădurețu.
1842 – apare o noua școală în satul Gura Scundului.
1848-1859 – școlile sunt închise.
1859 – se redeschide școala din Padurețu, actuala școală.
1913 – se înființează școala din satul Fundu Scundului, în casă particulară.
1920 – școala din satul Fundu Scundului se mută în local nou.
1949 – ia ființă școala de 4 ani din satul Blejani.
1969 – se da în folosință localul nou de școală cu clasele I-VIII, în partea de nord a satului Scundu, sediul actualei primării.
1972 – se extinde școala cu clasele I-VIII Scundu.
1978 – ia ființă gradinița din satul Crângu.
1984 – se deschide localul nou al școlii cu clasele I-VIII din satul Avramești.

Bomboanele care îi ajută pe copii să spună ce îi doare

„Nu mă așteptam să fie atât de entuziasmați, am avut surpriza să-i văd participând cu tot sufletul la absolut toate jocurile. Jocurile erau bazate pe cooperare, ca să reușească să ducă o sarcină la bun sfârșit trebuiau să lucreze împreună, iar asta i-a ajutat”, spune Iuliana Mănescu. Cei mai mulți dintre copiii de la afterschool au rar ocazia să iasă din localitatea în care s-au născut, cu atât mai puțin pentru o vacanță. Mulți au responsabilități în gospodărie sau trebuie să aibă grijă de frații mai mici. Câteodată s-a mai întâmplat ca un copil să nu poată participa la activități pentru că trebuia să aibă grijă de animale. „Însă aceste lucruri au rămas excepții. Părinții au înțeles că e important să își lase copiii la afterschool, să îi ajute să rămână copii, să învețe și să-și facă un viitor mai bun”, povestește Iuliana Mănescu.

Odată, Iuliana Mănescu a venit la after cu un castron de bomboane, aflate în ambalaje de diferite culori. Fiecare dintre copii putea să își aleagă oricâte și de orice fel, însă fiecare bomboană avea un „preț”. Pentru o bomboană în ambalaj de culoare roșie, elevii trebuiau să vorbească despre un lucru care îi înfurie. Pentru una în ambalaj de culoare verde, despre un lucru care îi întristează. Pentru una în ambalaj de culoare galbenă, despre ceva care îi bucură. Copiii au descoperit cu toții că îi întristează același lucru: să își vadă părinții certându-se. „Asta i-a apropiat un pic”, crede profesoara.